camelia wrote:
salutare, am aflat acum ca am viremia 17 mii...am sanse ca intr-o luna sa ajung la zero? medicul meu zice ca e ok, ca e mica...mai am o luna pana la implinirea a 38 de saptamani de sarcina.
17 mii nu e o incarcatura virala mare, insa e de dorit sa ajungi la nedetectabil (adica sub valoarea de 50) (nedetectabil nu inseamna zero, daca am ajunge la zero atunci nu am mai avea HIV deloc in sange :), ceea ce ar fi de dorit), mai ales la o gravida este f important ca incarcatura sa devina nedetectabila, in acest fel riscul de transmitere la copil scade f mult. Intr-o luna se poate ajunge la nedetectabil, la fel de bine nu se poate, depinde de fiecare persoana. Depinde si cand ai inceput sa iei tratament, din cate vad ai scris ca ai aflat de 3 luni, deci banuiesc ca tot atunci ai inceput tratamentul. De obicei incarcatura trebuie sa devina nedetectabila dupa 4 - 6 luni de la inceperea tratamentului, insa la unii ajunge la aceasta valoare mai repede, iar la atii mai greu.
xyron wrote:
camelia, relax.. actualmente am viremia 1 600 000 si sunt ok.. dupa 12 ani de tratament.. a si sa nu uit sa specific si cd4: 270 parca acu in ianuarie..
dar sunt bine

Cu siguranta nu asta e atitudinea de urmat, mai ales pentru o femeie insarcinata. Acum esti bine, dar mai tarziu nu se stie niciodata. Eu unul am stat peste 11 ani cu atitudinea asta, aveam mereu incarcatura virala peste 50.000 si CD4 sub 300, si ma gandeam ca sunt bine nu are ce sa se intample, insa acum trei ani am avut o afectiune care nici pana in prezent nu am scapat de ea. Asa ca sfatul meu personal e sa luati pastilele cum trebuie si cand trebuie pentru a preintampina aceste probleme. Bineinteles ca si cu incarcatura virala nedetectabila si CD4 mare pot aparea probleme, insa macar sunteti impacati cu ideea ca ce a stat in putina voastra ati facut. Nu ajungeti sa regretati la un moment dat ca nu ati luat pilulele cum trebuie.
camelia wrote:
mai am o intrebare: voi cum ati reactionat cand ati aflat ca suteti infectati cu hiv? eu inca nu pot sa cred ce mi s-a putut intampla, tocmai mie care nu am avut alte relatii in afara de sotul meu...dar am mers f f mult la dentist...am mereu probleme cu dantura...mai ales cu ginigiile care imi sangereaza mereu...medicul infectionist zice ca de la dentist e probabil sa ma fi infectat... sunt intr-o stare de soc, nu pot sa cred ca mi s-a putut intampla asa ceva..au trecut ~3luni de cand am aflat.
La mine a fost mai simplu pentru ca eram copil. Am fost diagnosticat in 1995 cand aveam 14 ani. Parintii nu mi-au spus atunci, insa eu am banuit pe masura ce trecea timpul, astfel ca atunci cand mi-au spus ,ai imi trebuia doar confirmarea. Cred ca prin 1996 banuiam destul de mult si atunci stiindu-se, cel putin in Romania, ca la un moment dat cu siguranta o sa mori, m-am decis ca timpul pe care o sa il mai am sa il traiesc asa cum imi place si cand voi ajunge in momentul final sa ma uit in urma si sa fiu multumit de ceea ce am realizat. Bineinteles ca mi-am facut si planuri pe termen lung, ca plan de back-up sa zic asa in ideea in care minunea se poate realiza si nu voi da ortul popii:)), gen facultate si tot restul, insa ma axam in special pe ceea ce imi propusesem: sa ma simt cat mai bine si sa ma bucur de timpul pe care-l mai aveam. Asa ca eu nu pot sa zic ca am avut un soc sau niste sentimente f negative. A fost un soc aflarea vestii, sau mai bine zis banuirea ei in cazul meu, insa am trecut destul de repede peste asta si mi-am axat energia pe ceea ce imi propusesem. Insa dupa cum spuneam eram un copil si eu cred ca un copil trece mai usor peste asta. Oricum la tine va mai dura o vreme, trei luni este o perioada scurta, insa depinde de tine cat de repede vei reusi sa depasesti momentul.